Hipotensiunea arterială este definită ca o scădere a valorilor tensiunii arteriale sub limita considerată normală, respectiv sub 90/60 mmHg. Deși este adesea privită ca o problemă mai puțin gravă decât hipertensiunea, tensiunea mică poate duce la simptome supărătoare, afectarea calității vieții și, în unele cazuri, chiar la complicații severe.
Ce este hipotensiunea arterială și de ce nu trebuie ignorată
Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților vaselor în timpul contracției și relaxării inimii. Atunci când această presiune scade sub un anumit prag, fluxul sanguin către organele vitale poate fi insuficient, iar oxigenarea creierului, inimii și altor țesuturi poate fi compromisă.
Este important de menționat că nu toți pacienții cu tensiune mică prezintă simptome, iar pentru unele persoane valorile sub 100/70 mmHg pot fi fiziologice. Cu toate acestea, atunci când hipotensiunea este însoțită de amețeli, leșin, oboseală accentuată sau tulburări de vedere, ea nu trebuie trecută cu vederea.
Hipotensiunea arterială: tipuri și clasificare
În practica medicală, există mai multe forme de hipotensiune arterială, fiecare cu mecanisme și factori declanșatori diferiți:
- Hipotensiune ortostatică: apare la schimbarea bruscă a poziției corpului, de exemplu la ridicarea din pat. Este frecventă la vârstnici, dar poate apărea și la tineri, în special în caz de deshidratare sau oboseală accentuată.
- Hipotensiune postprandială: se manifestă după mese, mai ales în rândul persoanelor în vârstă sau cu diabet zaharat, și este cauzată de redistribuirea fluxului sanguin spre sistemul digestiv.
- Hipotensiune cronică: apare în mod constant, uneori fără cauze identificate, și poate fi asociată cu o stare generală de oboseală, somnolență sau lipsă de energie.
- Hipotensiune severă: apare în situații medicale grave, cum ar fi șocul hemoragic, septic sau cardiogen, și necesită intervenție medicală de urgență.
În toate aceste situații, este esențială diferențierea dintre o tensiune mică fiziologică și una care reflectă o problemă de sănătate ce trebuie tratată sau monitorizată.
Când devine tensiunea scăzută periculoasă?
Valorile normale ale tensiunii arteriale variază de la o persoană la alta, în funcție de vârstă, sex, greutate și nivel de activitate fizică. Cu toate acestea, tensiunea sistolică sub 90 mmHg și cea diastolică sub 60 mmHg sunt considerate semnale de alarmă, mai ales când apar brusc sau sunt însoțite de simptome.
Printre manifestările clinice frecvente care indică o problemă reală se numără:
- amețeli, mai ales la ridicarea în picioare
- vedere încețoșată sau tulbure
- stări de leșin sau sincopă
- greață sau transpirații reci
- dificultăți de concentrare
- senzația de slăbiciune accentuată
- palpitații sau puls slab
Aceste semne pot indica o oxigenare insuficientă a organelor vitale și justifică prezentarea la medic pentru investigații suplimentare.
De ce apare hipotensiunea? O privire de ansamblu
Hipotensiunea poate avea multiple cauze, de la factori temporari (căldură excesivă, deshidratare, repaus prelungit) până la afecțiuni cronice cardiovasculare, endocrine sau neurologice. De asemenea, unele medicamente, precum cele pentru hipertensiune, diureticele sau antidepresivele, pot scădea tensiunea arterială mai mult decât este necesar.
O altă categorie de pacienți sunt cei care au o predispoziție genetică pentru valori tensionale mici și care, deși nu prezintă semne evidente de boală, pot experimenta episoade recurente de amețeală și oboseală.
În unele cazuri, hipotensiunea este un simptom al unei afecțiuni subiacente nediagnosticate, cum ar fi insuficiența suprarenaliană, anemia severă sau tulburările de ritm cardiac.
Cauzele frecvente ale hipotensiunii arteriale și cum le poți recunoaște
Una dintre cele mai simple și frecvente cauze ale tensiunii scăzute este deshidratarea. Când organismul pierde lichide – prin transpirație excesivă, vărsături, diaree sau aport insuficient de apă – volumul de sânge circulant scade, ceea ce duce la o reducere a tensiunii arteriale. De asemenea, carențele alimentare, în special lipsa de sodiu sau vitamine esențiale precum B12 și acid folic, pot contribui la apariția hipotensiunii, mai ales la persoane tinere sau vârstnice.
Semnele care pot indica această cauză includ:
- gura uscată și sete accentuată
- senzație de slăbiciune după efort sau expunere la căldură
- tensiune oscilantă în timpul zilei
- amețeli accentuate la ridicarea din pat
În astfel de cazuri, corectarea aportului de lichide și reglarea alimentației pot duce la o îmbunătățire rapidă a simptomelor.
Medicamente care pot scădea prea mult tensiunea
Multe persoane care urmează tratamente pentru alte afecțiuni ajung să sufere de hipotensiune ca efect secundar. Cele mai frecvente clase de medicamente implicate sunt:
- antihipertensivele (în special blocantele canalelor de calciu, inhibitorii ECA, sartanii)
- diureticele – care reduc volumul de sânge prin eliminarea de lichide
- antidepresivele triciclice
- medicamentele pentru boala Parkinson
- sedativele sau tranchilizantele
Atunci când apar amețeli, oboseală nejustificată sau episoade de leșin în timpul tratamentului, este important ca pacientul să discute cu medicul pentru ajustarea dozelor sau schimbarea medicației.
Afecțiuni cardiovasculare care provoacă hipotensiune
Bolile cardiace sunt o altă cauză importantă a hipotensiunii. Când inima nu mai pompează eficient sângele, presiunea din vasele de sânge scade. Printre cele mai întâlnite patologii se numără:
- bradicardia (ritm cardiac lent)
- insuficiența cardiacă
- tulburările de conducere electrică a inimii
- infarctul miocardic recent
Aceste afecțiuni pot fi însoțite de simptome precum respirație dificilă, edeme, puls slab și amețeli accentuate. Diagnosticul se pune prin investigații cardiologice precum EKG, ecocardiografie sau monitorizare Holter.
Probleme endocrine: dezechilibre hormonale care afectează tensiunea
Hipotensiunea poate apărea și ca urmare a unor tulburări hormonale. Glandele endocrine controlează echilibrul hidroelectrolitic, ritmul cardiac și tonusul vascular, iar disfuncțiile lor pot duce la scăderi semnificative ale tensiunii arteriale.
Cele mai frecvente cauze endocrine includ:
- boala Addison (insuficiența glandelor suprarenale)
- hipotiroidismul sever
- diabetul zaharat cu afectare autonomă (neuropatie diabetică)
- hipoglicemia severă
În aceste situații, hipotensiunea este adesea însoțită de alte simptome sugestive: piele pigmentată, slăbiciune musculară, pierdere în greutate sau tulburări de glicemie.
Hipotensiunea ortostatică – o reacție anormală a corpului la schimbarea poziției
Această formă de hipotensiune este frecventă la vârstnici, dar poate apărea și la tineri, în special în condiții de oboseală, deshidratare sau după o perioadă de repaus prelungit la pat. Se manifestă prin scăderea bruscă a tensiunii la trecerea din poziția culcat sau așezat în poziție verticală.
Pacienții resimt:
- amețeli sau vedere neclară la ridicarea din pat
- senzația de golire a capului
- lipsă de echilibru sau chiar leșin
Diagnosticul se face prin testul de ortostatism (măsurarea tensiunii în diferite poziții) și poate necesita modificări de tratament, purtarea de ciorapi compresivi sau suplimentarea aportului de sare și lichide.
Cauze neurologice sau rare
În cazuri mai puțin frecvente, hipotensiunea poate fi cauzată de:
- boli neurologice degenerative (ex: boala Parkinson, atrofie multisistemică)
- disautonomii (afecțiuni ale sistemului nervos autonom)
- infecții severe sau șoc septic
- reacții alergice severe (anafilaxie)
- hemoragii interne sau traumatisme majore
Aceste cauze sunt adesea însoțite de o stare generală alterată și necesită intervenție medicală imediată.
Simptomele asociate hipotensiunii și când trebuie să mergi la medic
Pentru unii oameni, valorile tensiunii sub 90/60 mmHg nu sunt însoțite de niciun disconfort. Totuși, pentru majoritatea pacienților, hipotensiunea arterială produce simptome supărătoare, care pot interfera cu activitățile zilnice și pot afecta semnificativ calitatea vieții. Aceste manifestări apar în special atunci când tensiunea scade brusc sau când corpul nu reușește să compenseze scăderea presiunii arteriale prin alte mecanisme.
Simptomele pot varia în intensitate, dar atunci când devin persistente sau severe, ele necesită atenție medicală și investigații amănunțite.
Cele mai frecvente semne ale tensiunii arteriale scăzute
Hipotensiunea se poate manifesta printr-o varietate de simptome, în funcție de cauză, vârstă, nivelul de activitate fizică și alte afecțiuni asociate. Printre cele mai întâlnite se numără:
- Amețeli sau stări de dezechilibru, mai ales la ridicarea rapidă din pat sau din scaun
- Leșin sau sincopă – o scădere bruscă a fluxului sanguin către creier, care determină pierderea temporară a cunoștinței
- Oboseală cronică, lipsă de energie și senzație de epuizare nejustificată
- Vedere încețoșată sau fluctuantă, uneori cu pete negre sau lumini în câmpul vizual
- Greață, uneori însoțită de slăbiciune musculară
- Dureri de cap difuze, care apar odată cu scăderea tensiunii
- Palpitații sau senzația de bătăi neregulate ale inimii
- Paloare și transpirații reci, semne ale unei reacții vasculare anormale
- Senzația de „gol în stomac” sau anxietate fără cauză clară
Aceste simptome pot apărea izolat sau în combinație și se pot agrava în condiții precum statul în picioare prelungit, căldura excesivă sau efortul fizic intens.
Când trebuie să mergi la medic
Deși o tensiune mică ocazională poate fi normală în anumite contexte, există situații în care prezentarea la medic este absolut necesară, mai ales dacă:
- simptomele sunt frecvente sau cresc în intensitate
- ai avut episoade de leșin sau pierdere a echilibrului
- apar tulburări de ritm cardiac sau dificultăți de respirație
- hipotensiunea este însoțită de sângerări, febră sau dureri abdominale
- urmezi tratamente medicamentoase care ar putea contribui la scăderea tensiunii
- ai alte boli cronice precum diabet, afecțiuni cardiovasculare sau endocrine
În toate aceste cazuri, medicul va decide dacă este necesară o modificare de tratament, o evaluare cardiologică, analize de sânge sau investigații imagistice.
Simptome periculoase care pot indica o urgență medicală
Există și situații în care hipotensiunea arterială este un semn de gravitate și necesită intervenție de urgență. Acest lucru se întâmplă în special atunci când scăderea tensiunii apare brusc și este însoțită de:
- pierdere completă a cunoștinței
- confuzie, dezorientare sau dificultate de vorbire
- durere toracică intensă
- respirație dificilă sau accelerată
- puls foarte slab sau neregulat
- semne de șoc: transpirații reci, extremități reci, piele palidă sau cenușie
Aceste simptome pot apărea în șocul anafilactic, în hemoragii masive, în infarctul miocardic sau în sepsis. În astfel de cazuri, trebuie apelat de urgență serviciul medical 112.
Nu ignora semnalele corpului
Chiar dacă unele persoane se obișnuiesc cu simptomele cauzate de tensiunea mică și încep să le considere „normale”, este important să nu le minimalizezi. Corpul transmite semnale clare atunci când nu primește suficient oxigen sau când echilibrul circulator este afectat. Evaluarea la timp a acestor simptome poate preveni complicații și poate duce la identificarea unor afecțiuni nediagnosticate până atunci.
Ce poți face pentru a crește tensiunea și cum se tratează hipotensiunea arterială
Primul pas în gestionarea eficientă a hipotensiunii este identificarea cauzei. Nu toate cazurile de tensiune mică necesită tratament medicamentos – de cele mai multe ori, ajustarea stilului de viață și a rutinei zilnice este suficientă pentru a controla simptomele. Dacă însă hipotensiunea este legată de o afecțiune cronică sau de un dezechilibru intern, tratamentul trebuie adaptat în funcție de diagnostic.
Tratamentul poate fi împărțit în două direcții principale: măsuri de autoajutor pentru cazurile ușoare sau ocazionale și intervenții medicale pentru formele persistente sau severe.
Măsuri simple pentru reglarea tensiunii scăzute
Pentru pacienții care se confruntă cu episoade izolate sau forme ușoare de hipotensiune, există o serie de măsuri utile și eficiente care pot crește tensiunea arterială în mod natural:
- Hidratare corectă: consumul a minimum 2 litri de apă pe zi ajută la menținerea volumului de sânge și previne scăderea bruscă a tensiunii
- Adăugarea unei cantități moderate de sare în alimentație (doar la recomandarea medicului, mai ales în cazul persoanelor fără afecțiuni cardiace)
- Mese frecvente și echilibrate: porții mici, la intervale regulate, evitând mesele bogate în carbohidrați rapizi care pot declanșa hipotensiune postprandială
- Ridicarea lentă din pat sau de pe scaun, mai ales dimineața – această tehnică previne episoadele de hipotensiune ortostatică
- Purtarea de ciorapi compresivi: aceștia ajută la prevenirea acumulării de sânge în membrele inferioare și mențin circulația eficientă spre organele vitale
- Evitarea expunerii prelungite la căldură, a saunelor și a băilor fierbinți
Aceste metode sunt utile în special în cazurile de tensiune scăzută funcțională, adică în lipsa unei boli de fond grave.
Alimente și băuturi care pot ajuta la stabilizarea tensiunii
Există anumite alimente și băuturi care pot contribui la creșterea tensiunii arteriale într-un mod natural:
- Apa minerală carbogazoasă – ajută la hidratare și oferă un ușor efect de stimulare vasculară
- Cafelele și ceaiurile negre – cresc temporar tensiunea, dar trebuie consumate cu moderație pentru a evita efectele secundare
- Alimente sărate – măsline, brânzeturi maturate, supă de pui cu sare
- Lemn dulce (licorice) – are efect vasoconstrictor natural, dar trebuie evitat în cantități mari sau pe termen lung
Este important de reținut că aceste metode nu înlocuiesc investigațiile medicale și că, în unele cazuri, pot fi contraindicate.
Când este nevoie de tratament medicamentos
Pentru pacienții care au o formă severă sau cronică de hipotensiune, mai ales cauzată de afecțiuni endocrine, neurologice sau cardiovasculare, tratamentul medicamentos poate deveni necesar. Medicul poate recomanda:
- Fludrocortizon – un medicament care reține sarea și apa în organism, crescând astfel volumul de sânge
- Midodrină – agent vasoconstrictor folosit în cazurile de hipotensiune ortostatică severă
- Tratamentul bolii de fond – de exemplu, substituție hormonală în insuficiența corticosuprarenaliană, corectarea anemiei, reglarea ritmului cardiac
- Ajustarea tratamentului actual – dacă hipotensiunea este cauzată de medicația existentă (diuretice, antihipertensive, antidepresive), medicul poate modifica dozele sau schimba schema de tratament
Tratamentul medicamentos se face întotdeauna sub supravegherea specialistului, deoarece tensiunea prea crescută poate genera alte riscuri, mai ales la vârstnici sau la pacienții cu boli de inimă.
Monitorizarea tensiunii și prevenirea recidivelor
Pacienții care au istoric de hipotensiune trebuie să își monitorizeze tensiunea arterială acasă, ideal de două ori pe zi: dimineața și seara. Este importantă și ținerea unui jurnal cu simptomele, valorile tensionale și eventualii factori declanșatori.
Pe termen lung, prevenția se bazează pe:
- menținerea unei diete echilibrate
- controlul greutății
- activitate fizică regulată, dar moderată
- evitarea sedentarismului prelungit
- gestionarea stresului și a odihnei
Pentru vârstnici sau pacienți cu comorbidități, controalele medicale periodice și colaborarea cu medicul cardiolog sau internist sunt esențiale pentru a menține tensiunea în limite sigure.
Concluzie
Deși este adesea trecută cu vederea sau considerată mai puțin periculoasă decât hipertensiunea, hipotensiunea arterială poate afecta semnificativ calitatea vieții și chiar pune sănătatea în pericol atunci când nu este gestionată corect. Tensiunea mică nu este mereu o problemă în sine, dar atunci când este însoțită de amețeli, oboseală, leșin sau alte simptome persistente, devine un semnal de alarmă ce merită investigat.
Recunoașterea cauzelor – de la deshidratare și carențe nutriționale până la afecțiuni cardiovasculare, endocrine sau neurologice – este esențială pentru alegerea celui mai potrivit plan de tratament. Fie că vorbim despre modificări în stilul de viață, corecții alimentare, suplimente sau tratamente medicale, gestionarea hipotensiunii se poate face eficient cu sprijinul medicului și cu o monitorizare constantă.
Tensiunea arterială este un indicator important al echilibrului intern. Acordarea atenției cuvenite valorilor prea mici nu înseamnă doar prevenirea disconfortului zilnic, ci și protejarea pe termen lung a inimii, creierului și întregului organism.
