Vertijul, adesea confundat cu amețelile, reprezintă o experiență unică și derutantă în care individul simte o mișcare iluzorie de rotație. Această senzație intensă, în care pacientul percepe rotirea obiectelor din jurul său sau a propriei persoane, chiar dacă nu există o mișcare fizică reală, nu constituie un diagnostic în sine, ci mai degrabă un simptom care semnalează diverse afecțiuni.
Cauzele vertijului pot varia considerabil, dar sunt frecvent legate de problemele urechii interne.
Diferențierea între vertij și amețeală este crucială pentru înțelegerea și abordarea corectă a simptomelor. Amețeala, descrisă ca un sentiment general de dezechilibru, se diferențiază de vertij prin absența acelei senzații de mișcare sau rotație. Vertijul, pe de altă parte, este specific definit printr-o iluzie de mișcare, fie că e vorba despre senzația că mediul înconjurător se învârte, fie că persoana însăși se simte în mișcare.
Durata și intensitatea vertijului variază considerabil. Poate fi un fenomen de scurtă durată, manifestându-se doar pentru câteva secunde sau minute, sau poate persista pe termen lung, provocând disconfort semnificativ și, în unele cazuri, incapacitate. Această stare este adesea însoțită de simptome suplimentare precum greața și vărsăturile, amplificând disconfortul.
Vertijul nu numai că afectează starea generală de bine, dar poate reprezenta un pericol real, în special în situații care necesită atenție sporită sau coordonare, cum ar fi conducerea autovehiculelor, pilotarea aeronavelor sau operarea de mașinării grele. Identificarea cauzei și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a vertijului și prevenirea complicațiilor sale.
Cauze și factori de risc asociate cu vertijul
Vertijul poate fi împărțit în două categorii principale: vertij periferic și vertij central. Cele mai frecvente cauze ale vertijului periferic includ vertijul paroxistic pozițional benign (VPPB), boala Ménière, neuronita vestibulară, sindromul de dehiscenta a canalului semicircular superior, și migrena vestibulară. Pe de altă parte, vertijul central poate fi declanșat de accidente vasculare cerebrale, tumori cerebrale, scleroza multiplă, sau migrene.
VPPB este recunoscut ca fiind cea mai comună cauză a vertijului și este de obicei provocat de schimbări ale poziției capului. Boala Ménière, o altă cauză majoră, se caracterizează prin acumularea de fluide în urechea internă, ducând la atacuri de vertij, tinitus și pierderea auzului. Labirintita, o inflamație a labirintului urechii interne, poate provoca de asemenea vertij, împreună cu dureri de cap, dureri de urechi, și modificări ale vederii.
Neuronita vestibulară, care este o inflamație a nervului vestibular, cauzează vertij fără a afecta auzul. În cazul colesteatomului, chisturi benigne se pot forma în urechea medie în urma infecțiilor repetate, ducând la vertij și pierderea auzului.
Alți factori care pot declanșa vertij includ migrene, unele medicamente, accidente vasculare cerebrale, aritmii, diabet, leziuni la cap, Zona Zoster în zona urechii, intervenții chirurgicale la ureche, fistula perilimfatică, hiperventilație, hipotensiune ortostatică, ataxie, sifilis, otoscleroza, boli cerebrale, scleroza multiplă și neurinom acustic.
Deși vertijul în sine nu este neapărat ereditar, poate fi un simptom al unor afecțiuni genetice. Cercetările recente au identificat șase variante genetice asociate cu vertijul, relevante în dezvoltarea și funcționarea urechii interne.
Condiții precum ataxia episodică familială, vertijul migrenos, hipofuncția vestibulară bilaterală, boala familială Ménière, și migrena vestibulară sunt exemple de afecțiuni care pot declanșa vertij și care implică factori genetici.
Simptomele care pot indica prezența vertijului
Vertijul este o stare adesea confundă pentru simpla amețeală, dar este mult mai complex și poate afecta serios calitatea vieții unei persoane. Această afecțiune este caracterizată prin senzația de mișcare sau rotație, chiar și atunci când persoana este în repaus. Declanșat frecvent de mișcări bruște ale capului, vertijul poate persista de la câteva minute la ore întregi, sau chiar zile, și tinde să apară și să dispară neașteptat.
Vertijul nu vine singur, ci este însoțit de diverse simptome care variază de la greață, vărsături și probleme de echilibru, la tinitus (zgomote în ureche) și dureri de cap. Unii pacienți pot simți o plenitudine în ureche sau pot experimenta nistagmus, o mișcare necontrolată a ochilor. Aceste simptome pot face ca activitățile zilnice să fie dificile și pot afecta grav echilibrul și orientarea.
Persoanele care suferă de vertij descriu adesea senzații de rotație, înclinare sau dezechilibru. În unele cazuri, simt că sunt atrași într-o anumită direcție. În timpul sarcinii, schimbările din urechea internă pot exacerba simptomele de vertij, inclusiv instabilitatea și problemele de echilibru, tinitusul și dificultățile auditive, precum și senzația de plenitudine în ureche.
Vertijul poate fi un simptom al unei varietăți de condiții medicale, deci este important să consultăm un medic ORL pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat. Gestionarea eficientă a vertijului poate avea un impact pozitiv asupra calității vieții, reducând disconfortul și îmbunătățind capacitatea de a efectua activități zilnice.
Tehnici eficiente pentru ameliorarea vertijului
Vertijul, o senzație derutantă de amețeală și dezechilibru, poate fi ameliorat prin adoptarea unor măsuri simple, dar eficiente. Primul pas este să acordăm atenție modului în care ne desfășurăm activitățile zilnice. De exemplu, atunci când ne ridicăm din pat sau de pe scaun, este recomandat să facem acest lucru încet și cu precauție, pentru a evita declanșarea neplăcutelor simptome de vertij.
Un alt aspect important este poziția în care dormim. Menținerea capului la o înălțime mai mare, susținut de două perne, poate reduce simptomele de vertij, mai ales în timpul nopții sau la trezire. Această poziție ajută la stabilizarea circulației sanguine și la reducerea presiunii în zona capului.
În momentele când simțim o amețeală bruscă, este esențial să ne așezăm imediat, înainte ca simptomele să se intensifice. Acest gest simplu ne poate ajuta să evităm căderile sau alte accidente cauzate de pierderea echilibrului.
De asemenea, este important să adoptăm tehnici de ridicare a obiectelor de pe sol care protejează echilibrul. În loc să ne aplecăm direct, este preferabil să ne ghemuim, păstrând coloana vertebrală dreaptă. Această metodă nu doar că previne vertijul, dar este și mai blândă cu spatele.
Diagnosticul vertijului: Tehnici avansate de evaluare
Vertijul, o afecțiune caracterizată prin senzații de amețeală și dezechilibru, poate fi diagnosticat printr-o varietate de teste specializate, fiecare având rolul său unic în identificarea cauzei subiacente.
Unul dintre aceste teste este Testul lui Fukuda-Unterberger. Această procedură simplă, dar eficientă, implică alergatul pe loc timp de 30 de secunde cu ochii închiși. Rezultatul testului, cum ar fi o rotație specifică la sfârșitul exercițiului, poate indica o posibilă leziune în labirintul urechii interne, cea care adesea provoacă vertijul periferic.
Testul de impuls al capului reprezintă o altă metodă diagnostică importantă. În timpul acestui test, medicul va muta ușor capul pacientului pe fiecare parte, în timp ce acesta se concentrează pe o țintă staționară. Acest test evaluează modul în care sistemul de echilibrare a urechii interne funcționează, ajutând la controlul mișcărilor ochilor în timp ce capul este în mișcare.
Videonistagmografia este o investigație avansată, realizată cu ajutorul unor ochelari speciali echipați cu o cameră video. Acești ochelari detectează nistagmusul – mișcarea involuntară a ochilor care apare în anumite poziții de testare. Tipul specific de nistagmus observat ajută medicul să diferențieze între vertijul periferic și cel central.
În cazuri mai complexe, pot fi recomandate investigații imagistice suplimentare precum scanările CT (tomografie computerizată) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN). Aceste tehnici oferă detalii detaliate despre structurile interne ale capului și gâtului, contribuind semnificativ la stabilirea unui diagnostic precis.
Tratament specific pentru vertij
Tratamentul pentru vertij variază considerabil în funcție de cauza specifică a acestuia. În cazul în care vertijul este provocat de o infecție, medicii pot prescrie antibiotice pentru a combate infecția, contribuind astfel la atenuarea simptomelor de vertij. În situații în care inflamația este un factor important, steroizii pot fi utilizați pentru a reduce această inflamație.
Pentru gestionarea altor simptome asociate vertijului, cum ar fi greața sau răul de mișcare, există medicamente special concepute. În cazul Bolii Meniere, o afecțiune caracterizată prin acumularea de lichid în urechea internă, diureticele pot fi eficiente în reducerea presiunii provocate de acest lichid.
Reabilitarea vestibulară este o formă de terapie fizică destinată ameliorării vertijului cauzat de probleme ale urechii interne. Această terapie vizează întărirea altor simțuri pentru a compensa deficiențele cauzate de vertij.
În cazurile de vertij postural paroxistic benign (BPPV), o condiție caracterizată prin episoade scurte de vertij cauzate de mișcări ale capului, Procedura de Repoziționare a Canalelor (CRP) poate fi extrem de eficientă. Această tehnică implică manevre specifice pentru a muta depozitele de calciu într-o parte a urechii unde nu provoacă simptome.
În situații mai rare și mai grave, cum ar fi prezența unei tumori pe creier sau leziuni ale gâtului, care pot provoca vertij, chirurgia poate fi necesară pentru a trata cauza de bază. Această abordare este utilizată doar în cazuri excepționale, când alte metode de tratament nu sunt eficiente sau adecvate.
Când se recomandă vizita la medic?
Accidentele vasculare cerebrale (AVC) sunt situații medicale serioase care necesită intervenție imediată. Simptomele lor pot varia de la vertij la vorbire neclară (disartrie), dificultăți de mișcare (ataxie), slăbiciune și senzații de amorțeală sau furnicături. Este crucial să se solicite asistență medicală de urgență în astfel de cazuri.
Este esențial să contactezi un medic imediat dacă experimentezi amețeală însoțită de simptome precum: dureri de cap noi sau intense, febră, vedere dublă sau pierderea vederii, dificultăți de vorbire, căderi sau incapacitatea de a merge. Aceste semne pot indica o problemă gravă de sănătate.
Dacă simptomele sunt severe, persistă pentru mai mult de o oră sau sunt însoțite de vărsături, este vital să mergi imediat la spital. Persoanele care experimentează un episod scurt și ușor, de mai puțin de un minut, fără alte simptome, ar putea opta să aștepte și să monitorizeze situația pentru a vedea dacă se repetă. Cu toate acestea, chiar și în aceste cazuri, este recomandat să se consulte un medic pentru a exclude orice condiții serioase.
Vertijul poate afecta și copiii?
Vertijul la copii reprezintă o provocare complexă în domeniul medical, având la bază o varietate de cauze posibile. Deosebindu-se semnificativ de tulburările vestibulare întâlnite la adulți, această condiție la copii este mai rară și adesea mai dificil de diagnosticat. Copiii, nefiind capabili să-și exprime clar simptomele, necesită o atenție sporită din partea părinților și a medicilor pentru a identifica semnele disfuncției vestibulare.
Printre simptomele comune ale vertijului la copii se numără întârzierile în dezvoltarea motorie și reflexelor, dificultățile vizual-spațiale, pierderea auzului, tinnitusul (zgomotele în urechi), sensibilitatea motorie, mișcările neobișnuite, lipsa de îndemânare, coordonarea slabă mână-ochi și picior-ochi, ataxia (lipsa coordonării mișcărilor), căderile, convulsiile, amețelile și greața, precum și diverse probleme comportamentale.
Cauzele vertijului în rândul copiilor sunt diverse și pot varia de la traumatisme craniene sau la gât, infecții ale urechii, efecte ale medicamentelor ototoxice, la expunerea prenatală la alcool sau droguri. Tulburările neurologice, sindroamele genetice, problemele sistemului imunitar, tumorile cerebrale din zona posterioară a craniului, migrenele, istoricul familial de vertij, sensibilitatea la mișcare, pierderea auzului sau alte tulburări vestibulare pot contribui la apariția acestei condiții.
În unele cazuri cauza specifică a vertijului la un copil nu poate fi determinată chiar și după testări extinse, dar acest fapt nu exclude posibilitatea unui tratament reușit. Abordarea terapeutică presupune frecvent un efort colaborativ între părinți, medici și terapeuți pentru a sprijini recuperarea și ameliorarea simptomelor copilului.
Surse:
