Embolia pulmonară este o afecțiune gravă care apare atunci când unul sau mai multe cheaguri de sânge blochează arterele pulmonare, afectând fluxul sanguin și oxigenarea organismului. Această situație reprezintă o urgență medicală, necesitând diagnostic și tratament rapid pentru a preveni complicațiile severe sau chiar decesul. Deși este adesea asociată cu tromboza venoasă profundă (TVP), embolia pulmonară poate avea multiple cauze și factori de risc.
Ce este embolia pulmonară?
Embolia pulmonară se produce atunci când un cheag de sânge (numit tromb) format într-o venă profundă, de obicei în picioare, se deplasează prin circulația sanguină și ajunge în arterele pulmonare. Acest blocaj poate reduce sau opri complet fluxul de sânge către plămâni, provocând deteriorarea acestora și afectând schimbul de oxigen.
Cauzele emboliei pulmonare
Cauza principală a emboliei pulmonare este tromboza venoasă profundă, dar alte situații pot contribui la apariția acesteia. Printre cauze se numără:
- Imobilizarea prelungită: Repausul la pat, zborurile lungi sau statul prelungit pe scaun pot favoriza formarea cheagurilor de sânge.
- Intervenții chirurgicale: Procedurile chirurgicale, în special cele ortopedice sau abdominale, cresc riscul de tromboze.
- Traumatisme: Fracturile sau leziunile severe pot duce la formarea cheagurilor de sânge.
- Condiții medicale: Bolile cardiovasculare, obezitatea, cancerul sau tulburările de coagulare pot contribui la riscul de embolie pulmonară.
- Factori hormonali: Sarcina, utilizarea contraceptivelor orale sau a terapiei hormonale poate crește riscul de formare a trombilor.
Simptomele emboliei pulmonare
Simptomele emboliei pulmonare pot varia în funcție de mărimea cheagului și de extinderea blocajului arterial. Printre cele mai frecvente simptome se numără:
- Dificultăți de respirație: Pacienții pot simți o respirație greoaie, care apare brusc și se agravează în timp.
- Durere toracică: O durere ascuțită sau constantă, care se agravează la inspirație profundă sau tuse.
- Tuse cu sânge: Apariția sângelui în tuse poate fi un semn de afectare severă a plămânilor.
- Palpitații: Ritmul cardiac crescut este frecvent în embolia pulmonară.
- Amețeală sau leșin: Fluxul de sânge redus la creier poate provoca simptome neurologice precum amețeala sau pierderea cunoștinței.
Embolia pulmonară poate fi greu de diagnosticat doar pe baza simptomelor, deoarece acestea pot fi similare cu alte afecțiuni, cum ar fi infarctul miocardic sau pneumonia.
Diagnosticul emboliei pulmonare
Diagnosticul emboliei pulmonare este esențial pentru inițierea unui tratament rapid și eficient. Deoarece simptomele pot fi nespecifice și similare altor afecțiuni, procesul de diagnostic implică mai multe etape și investigații detaliate.
Prima etapă în diagnosticul emboliei pulmonare este discuția cu pacientul și evaluarea simptomelor. Medicul va analiza istoricul medical, identificând factori de risc precum antecedente de tromboze, intervenții chirurgicale recente sau utilizarea contraceptivelor hormonale. Examenul fizic poate include verificarea semnelor de tromboză venoasă profundă, cum ar fi edemul sau sensibilitatea la nivelul membrelor inferioare.
Investigații imagistice și analize de laborator
Pentru a confirma diagnosticul, medicul poate recomanda mai multe teste:
- Angiografia CT pulmonară: Este metoda standard pentru diagnosticarea emboliei pulmonare. Această scanare oferă imagini detaliate ale arterelor pulmonare, evidențiind blocajele cauzate de cheaguri.
- Ecografia Doppler a venelor profunde: Utilizată pentru a identifica tromboza venoasă profundă, sursa principală a cheagurilor de sânge.
- Scintigrafia pulmonară (V/Q scan): Analizează fluxul de sânge și aer în plămâni, indicând zonele afectate de blocaj. Aceasta este o alternativă pentru pacienții care nu pot face angiografie CT.
- Testele de sânge:
- D-dimer: Un nivel crescut al acestei proteine indică prezența cheagurilor de sânge în organism, dar nu confirmă diagnosticul. Este util mai ales pentru a exclude embolia pulmonară în cazurile cu risc scăzut.
- Gazele arteriale: Măsoară nivelurile de oxigen și dioxid de carbon din sânge, putând indica o funcționare defectuoasă a plămânilor.
Electrocardiograma și radiografia toracică
Electrocardiograma (ECG) poate detecta modificări asociate stresului asupra inimii cauzat de embolia pulmonară. Deși nu este specifică pentru diagnostic, poate ajuta la excluderea altor afecțiuni, precum infarctul miocardic. Radiografia toracică, deși nu confirmă embolia pulmonară, poate fi utilă pentru a exclude alte cauze ale simptomelor, cum ar fi pneumonia sau pleurezia.
Tratamentul emboliei pulmonare
Tratamentul emboliei pulmonare trebuie să fie inițiat cât mai rapid posibil pentru a reduce riscul de complicații severe și a îmbunătăți prognosticul pacientului. Alegerea terapiei depinde de severitatea afecțiunii, de starea generală de sănătate a pacientului și de prezența altor boli asociate.
Tratamentul medicamentos
- Anticoagulantele sunt tratamentul de bază pentru embolia pulmonară. Aceste medicamente împiedică creșterea cheagurilor existente și formarea altora noi, permițând organismului să dizolve treptat cheagurile. Exemple includ heparina (administrată intravenos sau subcutanat) și anticoagulantele orale directe (cum ar fi rivaroxaban sau apixaban).
- Tromboliticele sunt medicamente care dizolvă rapid cheagurile de sânge. Acestea sunt utilizate în cazurile severe, cum ar fi embolia pulmonară masivă, când fluxul sanguin către plămâni este blocat în mare măsură și există un risc ridicat de deces. Tromboliticele, cum ar fi alteplaza, sunt administrate sub strictă supraveghere medicală.
- Medicația pentru suport cardiovascular, cum ar fi vasopresoarele, poate fi necesară în cazurile de șoc cardiogen sau hipotensiune severă.
Proceduri intervenționale
- Trombectomia este o procedură prin care cheagurile de sânge sunt îndepărtate mecanic din arterele pulmonare. Este utilizată în cazurile de embolie masivă sau atunci când tratamentele medicamentoase sunt contraindicate sau ineficiente.
- Filtrul de venă cavă inferioară poate fi plasat pentru a preveni migrarea altor cheaguri din venele profunde către plămâni. Această opțiune este rezervată pacienților care nu pot lua anticoagulante sau care continuă să dezvolte tromboze în ciuda tratamentului.
Managementul pe termen lung
După tratamentul inițial, majoritatea pacienților vor necesita terapie anticoagulantă pe termen lung pentru a preveni recurența emboliei pulmonare. Durata tratamentului depinde de cauzele afecțiunii:
- Trei luni de anticoagulare pentru o embolie provocată de un factor tranzitor (de exemplu, imobilizare prelungită).Tratament pe termen lung sau pe viață în cazul factorilor de risc permanenți, cum ar fi tulburările de coagulare.
Complicațiile emboliei pulmonare
Fără tratament adecvat, embolia pulmonară poate duce la complicații severe, inclusiv:
- Hipertensiune pulmonară cronică tromboembolică (HPCT): O afecțiune rară, dar gravă, în care presiunea în arterele pulmonare rămâne crescută din cauza cheagurilor persistente.
- Insuficiența cardiacă dreaptă: Suprasolicitarea ventriculului drept al inimii din cauza rezistenței crescute la fluxul sanguin în plămâni.
- Recurența emboliei pulmonare: Pacienții care au avut un episod de embolie pulmonară au un risc crescut de a dezvolta altele în viitor.
Prevenția emboliei pulmonare
Prevenția este esențială, în special pentru persoanele cu risc crescut. Măsurile includ:
- Administrarea de anticoagulante profilactice în timpul spitalizării sau după intervenții chirurgicale.
- Mobilizarea precoce după operații sau în timpul călătoriilor lungi.
- Utilizarea ciorapilor compresivi pentru a îmbunătăți circulația venoasă.
- Adoptarea unui stil de viață sănătos, cu exerciții fizice regulate și o alimentație echilibrată.
În concluzie, embolia pulmonară este o afecțiune gravă, dar care poate fi tratată și prevenită eficient cu o diagnosticare corectă și măsuri adecvate. Conștientizarea factorilor de risc și a simptomelor este crucială pentru a reduce impactul acestei boli asupra sănătății publice.
